În acest articol voi explica într-un mod clar și concis cum se desfășoară un proces civil în Italia sau tipul de proces adecvat pentru soluționarea litigiilor privind dreptul privat și care se bazează pe principiile dreptului procesual civil cuprinse în cea mai mare parte în codul de procedură civilă.

Cum funcționează procesul civil

Inainte de a incepe o cauza civila, trebuie sa se inteleaga bine care este Tribunalul  competent. Exista in acest sens reguli exacte stabilite de  lege. Cea mai  importanta este regula Baroului pe teritoriul caruia se afla domiciliul paratului. Inseamna ca daca inaintez o actiune impotriva unui debitor  care imi datoreaza o suma de bani, procesul va avea loc la Tribunalul din locul unde se afla persona care este chemata sa raspunda.

Ulterior si, intotdeauna pe cale prealabila, trebuie sa se asigure care lege este aplicabila. Regula generala este aceea de “lex fori”, adica se aplica legea in vigoare in Statul in care se afla Tribunalul unde se va incepe procesul. Totusi exista cateva exceptii, cum ar fi de exemplu cazurile in care se stabileste un acord intre parti prin care se solicita sa se aplice legea straina (de exemplu legea nationalitatii comune a sotilor in caz de divort), chiar daca actiunea se desfasoara intr-un Tribunal italian. A stabili care este legea aplicabilae poate parea  complicat, de exemplu in cazurile de comert international.

Cauza incepe deci cu un act de citatie sau cu o actiune legala, dupa care  partile se vor prezenta in fata Judecatorului.

Intr-o prima faza Judecatorul  verifica  regularitatea notificarilor si inceperea procedurii, dupa care incepe verificarea/administrarea probelor aduse de catre parti  pentru a-si sustine propriile motive (documente, interogatoriu, martori, confesiuni,etc).

Urmeaza apoi „faza decizionala” in care Judecatorul solicita Avocatilor partilor prezentarea unor memorii finale, prin care toate aspectele ce reies din proces vor fi cuprinse intr-un rezumat.

In faza finala, Judecatorul emite sentinta cu motivarile de rigoare.

Impotriva unei sentinte de gradul intai care se retine a fi defavorabila, este posibil – incadrandu-se in termeni bine stabiliti – sa fie  prezentata actiunea de apel, care va fi judecata de catre un Complet de trei Judecatori la Curtea de Apel. Foarte greu se va redeschide faza cu probele de administrat. Rezultatul procesului de apel consta de fapt in a verifica daca hotararea luata de Judecatorul de gradul intai a fost sau nu corecta.

Sentinta de apel poate confirma sau modifica, total sau partial, hotararea Tribunalului.

Impotriva sentintei de apel este posibil sa se prezinte un recurs la Curtea de Casatie (care este la Roma). In acest sediu nu se mai reexamineaza faptele care fac obiectul cauzei, ci se face o simpla judecata a legitimitatii asupra cursului corect al procesului pe baza regulilor din codul de procedura civila.

Cand o sentinta civila de condamnare devine definitiva, atunci este vorba de un titlu executiv pentru a putea incepe procedura de recuperare a creditului fata de partea care a pierdut procesul. Trebuie avut insa in vedere, cu exceptia cazului in care Judecatorul dispune in mod diferit, ca se poate incepe deja executarea fortata dupa sentinta de gradul intai. Se subintelege ca, in cazul in care la procesul de apel ar da dreptate celuilalt, cine a avut ,trebuie sa restituie.

In ceea ce priveste plata cheltuielilor de judecata (onorariile avocatului,expertize,etc), se aplica principiul celui care pierde, deci cine este condamnat,va plati cheltuielile de judecata celuilalt care a castigat cauza. Daca nu exista invinsi –de exemplu-partile au ajuns la un acord ,Judecatorul va compensa cheltuielile de judecata, adica fiecare isi plateste propriile cheltuieli.

Disciplinat de articolul 444 din Codul de procedură penală, recunoașterea vinovăției sau „înțelegerea” (mai corect denumită „aplicarea pedepsei la cererea părților”) este, în contextul procedurilor penale, sau proceduri caracterizate în special de solicitarea părților (inculpat și procuror -procuror) adresat judecătorului, care urmează să fie solicitat redus cu până la o treime, ținând cont de circumstanțele agravante și atenuante cu o limită maximă de cinci ani de închisoare. În cazul în care acuzatul este recidivist, el poate conveni asupra pedepsei, cu condiția ca aceasta să nu depășească doi ani. În timpul soluționării, procurorul poate solicita ca probă o acțiune de despăgubire în favoarea victimei. Adica poate sa pretinda ca autorul infractiunii sa ofere persoanei vatamate in oarecare masura o despagubire partiala.

Cererea trebuie prezentata inainte de termenul pentru sedinta preliminara sau inainte ca dezbaterile sa fie declarate deschise sau in cadrul declaratiei de intampinare la decretul penal de condamnare.

Poate avea loc sub rezerva unei pedepse suspendate.

Judecatorul nu poate inlocui pedeapsa convenita intre parti cu una diferita,dar poate respinge acordul.

Exemplu de acord de pledoarie penală

Un inculpat acuzat de furt agravat admite vina sa.Confesiunea poate fi evaluata in mod pozitiv si poate deveni atenuanta generica ce prevaleaza asupra celei agravante.

Iata cum va putea sa ceara Judecatorului aplicarea unei pedepse: «Se dau atenuante generice pentru o confesiune data ce prevaleaza fata de agravanta contestata:se cere aplicarea pedepsei cu sase luni inchisoare si  amenda de euro 160, astfel redusa conform art. 444 c.p.p. (pana la 1/3); cererea se bazeaza pe acordarea beneficiului suspendarii conditionale a pedepsei.»

Ce se întâmplă în continuare

Sa vedem ce se intampla apoi.Iata posibilitatile  principale:

1. PM(Ministerul public)nu –si da consimtamantul;
2. Judecatorul considera ca pedeapsa nu este adecvata ;
3. Judecatorul considera ca nu poate acorda beneficiul suspendarii conditionale solicitat ca fiind o conditie de  acces  la  „recunoasterea vinei”;
4. Judecatorul admite “intelegerea”(asa zisa recunoastere a vinei) si emite sentinta.

S-a spus ca partea in cauza poate influenta admiterea cererii de recunoastere a vinei,adica a “intelegerii”prin acordarea beneficiului suspendarii conditionale a pedepsei.In acest caz acordul Ministerului Public trebuie sa fie strans legat si de acea cerere.

“Intelegerea” exclude faptul ca Judecatorul poate sa se pronunte in cazul unei eventuale cereri civile(de despagubire) a persoanei vatamate (parte civila). Daca victima vrea despagubiri,trebuie sa promoveze o cauza in fata Tribunalului Civil.

Avantajele acordului de pledoarie penală

Pentru a recapitula,avantajele “intelegerii” sunt :

• reducerea duratei procesului,care se va limita de obicei la una sau doua sedinte .
• reducerea pedepsei cu o treime
• excluderea cererii de despagubire in cauza penala
• excluderea platii cheltuielilor de judecata
• posibilitatea de a se pune de acord cu privire la suspendarea conditionala a pedepsei evitand inchisoarea
• posibilitatea de a obtine faptul ca sentinta sa nu fie mentionata in certificatul de cazier judiciar solicitat de persoane sau societati particulare.
• posibilitatea de a cere stergerea definitiva a sentintei din cazier dupa cinci ani

Atentie: “intelegerea”nu inseamna,din punct de vedere procesual, a recunoaste  propria raspundere. Poate fi solicitata doar din motive de oportunitate..

In caz de “infractiuni continuate”adica in cazul in care inculpatul comite mai multe infractiuni ,dar toate pe acelasi plan,contestate intr-o singura procedura sau in mai multe proceduri penale,se poate ajunge la un acord  in care pedeapsa pentru infractiunea mai grava va creste cu o treime. Aceasta strategie poate fi un mare avantaj pentru inculpat care are posibilitatea de a inchida mai repede mai multe procese penale si sa iasa definitiv din situatie.

Multumita acestor avantaje,”intelegerea” reprezinta o procedura alternativa a procesului penal obisnuit si care este solicitata deseori in Tribunale .

O masura similara cu “intelegerea”,cu unele limitari,este prevazuta si in fata Curtii de Apel(asa-zis” acord”). In acest caz,renuntand la unele motive de apel,se poate obtine o reducere a pedepsei.Pentru a calcula pedeapsa nu este necesar sa fie micsorata in mod automat cu o treime si nici alte conditii cum ar fi limita de cinci ani.

Avocat Paolo Dall’Ara

paolo.dallara.studio@gmail.com

Pensia alimentară (numită oficial, pensie de întreținere minor) reprezintă obligația părintelui necustodian (sau a părintelui custodian nerezident) în favoarea copilului, stabilită în urma pronunțării unei sentințe de divorț sau în urma separării unor părinți necăsătoriți. Acest tip de obligație este general valabilă în lume pentru părinții divorțați. Există posibilitatea stabilirii pensiei de întreținere în bani sau în natură. În România obligația este reglementată de articolele 529 – 534 din noul Cod Civil. Dacă în vechiul cod civil posibilitatea plății în natură exista din punct de vedere teoretic, jurisprudența română nu a aplicat-o dând preferință plății pensiei alimentare în bani.

Pentru a obliga un debitor aflat într-un stat din afara Uniunii Europene să achite cheltuielile de întreținere trebuie să faceți apel la instanțele statului în care solicitați executarea hotărârii judecătorești. Convențiile internaționale vă pot asista în executarea obligației legale de întreținere în străinătate.

Pentru a obliga un debitor aflat într-un stat din Uniunii Europene să achite cheltuielile de întreținere, procedura este mai simpla si directa, chiar daca debitorul si creditorul se afla in duoa tari diferite.

Criterii pentru stabilirea pensiei de intretinere

In Romania,de obicei,se dispune ca parintele  care nu locuieste impreuna cu minorul sa-i dea celuilalt o suma de bani necesara pentru intretinerea copiilor proportional cu venitul propriu(de obicei o treime sau o sesime pentru fiecare copil in cazul in care sunt mai multi frati, etc.).

Din pacate acest sistem are doua inconveniente: in primul rand este greu de demonstrat cat castiga efectiv o  persoana, cu atat mai mult cu cat sunt cazuri in care schimba mai multe munci,are o munca autonoma,lucreaza la negru,etc.

De asemenea nu se tine cont de principiul de responsabilitate si de tutela a minorilor: parintele ar trebui sa asigure intotdeauna si in orice caz mijloacele de trai pentru proprii copii,indiferent de faptul ca lucreaza sau nu .

In Italia de obicei Judecatorul prevede o suma lunara fixa . Aceasta suma tine cont de nevoile minorului,dar si de nivelul de trai pe care minorul il avea in timpul casatoriei parintilor,in afara bineinteles de capacitatea economica a parintelui obligat sa plateasca. Totusi ,indiferent de conditiile materiale si de cele de munca ale parintelui,este prevazuta intotdeauna o suma minima,chiar daca cel ce este obligat sa plateasca intretinerea minorului nu lucreaza,exceptie facand situatia in care acesta este invalid si poate demonstra acest fapt..

In sfarsit ,se va tine cont ca pensia de intretinere poate fi  modificata prin recurs la Judecator. Acest fapt este util in cazurile in care,de exemplu,a fost data o sentinta romanesca prin care s-a stabilit o anumita suma(de obicei mica in raport cu nivelul de trai din in Italia),iar minorul traieste  in Italia. In acel caz Judecatorul  italian va mari suma corespunzatoare parametrilor in vigoare in tara in care traieste minorul.

Femeile din Italia castiga mai putin decat barbatii, chiar daca ocupa locuri de munca similare. Daca indraznesc sa-si doreasca sa faca un copil, sunt privite cu alti ochi de catre angajator, iar in anumite domenii, nici nu au ce cauta pe posturi de conducere. Daca mai punem la socoteala si hartuirea emotionala sau chiar sexuala, situatia nu este deloc roz. Femeia trebuie sa se lupte cu prejudecatile.

Ca seful sa te invite la o „cafea” sau ca unul dintre colegii sa te „agate” in timpul serviciului nu mai este o noutate. Barbatii obisnuiesc sa faca remarci la adresa aspectului fizic al colegelor sau chiar sa le intrebe detalii din viata intima. Ei bine, toate astea se numesc hartuire sexuala si nu ar trebui sa o accepti. Nu o accepta nici macar daca este in gluma.

Aceste comportamente sunt aspru pedepsit de legea italiana, in aceste cazuri, este bine sa contactati un avocat.

Exemple de hartuire sexuala la locul de munca

Urmatoarele exemple sunt nenumarate in acest domeniu. Exista multe nuante care pleaca de la un simplu si sincer compliment pana la hartuirea propriu-zisa.

Daca spun”ce frumoasa rochie ai astazi ,in mod normal iti fac un compliment gentil.Daca,in schimb spun “ce frumoasa rochie  aderenta ai, ti se vad toate formele”, atunci,in acel caz, putem sa spunem ca am depasit limita.

Daca ajut o colega sa-si dea jos paltonul si sa i-l pun pe umeras,poate fi un comportament politicos. Dar daca profit de apropierea fizica pentru a avea un contact nedorit,atunci am depasit limita.

Ce spune normativa penala si justitia in campul muncii

Legea  bilantului in vigoare din 01.01.2018 a prevazut doua norme noi pentru a tutela pe cine cheama in judecata pentru hartuire sau hartuire sexuala la locul de munca si impotriva urmatoarelor discriminari.

Angajatorul trebuie sa asigure conditii de munca in asa fel incat sa garanteze integritatea si demnitatea angajatilor.De asemenea este incurajator orice acord cu organizatii de sindicat (informatii ,formarea personalului,etc) pentru a putea preveni acest fenomen.

Noua norma prevede ca angajata sau angajatul care denunta  discriminari pentru hartuire sexuala la locul de munca nu poate fi  sanctionat,nu poate fi dat afara sau transferat si nici pus in altre functii dupa ce a facut denuntul  .

Se vorbeste in acest sens de “concediere represiva sau discriminatorie “care este nula si implica  reintegrarea la locul de munca, indiferent de modificarile introduse de Job Act. In acelasi fel sunt nule si schimbarea functiei sau orice alta masura represiva.

Totusi ,tutela nu este garantata in cazul in care se poate demonstra raspunderea penala a celui care face denuntul pentru infractiunea de calomnie sau defaimare ,adica in cazul in care denuntul nu este intemeiat.

Cu privire la sanctiunile penale , trebuie vazut pana unde s-a mers. Cum am mai spus ,o piscatura pe  fese,o atingere pe decolteul bluzei sau un tentativ de sarut pe gat pot conduce la infractiunea de violenta sexuala,infractiune care  se configureaza chiar in absenta unei relatii sexuale propriu-zisa .

Consecinte asemanatoare are si un simplu santaj(chiar in masura ascunsa,voalata) prin care angajatorul o pune pe angajata lui in fata unei alegeri: ori se supune provocarilor ,ori pierde locul de munca.In acest caz este vorba mai cu seama de infractiunea de mobbing.

Daca,in schimb este vorba de un  comportament sporadic,ar putea reprezenta infractiuneade tentativa de extorcare sau de violenta personala . Potrivit  Curtii de Casatie,de fapt,suntem in fata unei infractiuni de violenta personala cand provocarile angajatorului catre angajatele lui sunt facute abuzand de rolul superior pe care-l ocupa in ierarhie.