Abandonul de familie incriminat în Codul Penal

Abandonul de familie este o infractiune grava, prevazuta in art. 305 din Codul Penal. Multi o comit cu usurinta, fie din nestiinta, fie cu vadita rea-intentie. Abandonul de familie, ca infractiune, consta in:

  • parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunandu-l (pe cel pe care are obligatia sa il intretina) la suferinte fizice sau morale;
  • neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta de lege;
  • neplata cu rea-credinta, timp de 2 luni, a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca.

Faptele mentionate sunt considerate infractiune doar daca sunt savarsite de o persoana care are obligatia legala de a intretine pe cineva, fata de cel indreptatit la intretinere (de exemplu, sot si sotie sau parinti).

Conform Codului Familiei, obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care infiaza si infiat, bunici si nepoti, frati si surori si alte persoane prevazute de lege (fostii soti a caror casatorie a fost desfacuta prin divort sau desfiintata, sotulul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot etc, in asemenea cazuri fiind prevazute conditiile in care exista o asemenea responsabilitate). De cele mai multe ori, obligatia are un caracter reciproc, adica cel care are obligatia de intretinere, poate deveni, prin schimbarea situatiei concrete, cel indreptatit la intretinere.

Cum este pedepsit abandonul de familie

In cazul abandonului de familie, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Daca partile nu s-au impacat dar, in cursul judecatii, inculpatul isi indeplineste obligatiile, instanta, in cazul cand stabileste vinovatia, pronunta impotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Revocarea suspendarii conditionate nu are loc decat in cazul cand, in cursul termenului de incercare, condamnatul savarseste din nou infractiunea de abandon de familie.

Abandonul de familie se pedepseste in cazurile prevazute de art. 305 CP, la lit. a) si b) cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda, iar in cazul prevazut la lit. c) cu inchisoare de la 1 la 3 ani sau cu amenda.

In cazul in care un parinte care este obligat sa plateasca celuilalt parinte pensia de intretinere pentru copii se transfera in strainatate ,de exemplu in Romania,aceasta nu-l scuteste de posibilitatea de a avea consecinte.

Pe plan civil se va putea actiona in fata autoritatilor romane pentru a face in asa fel incat sa fie platite sumele pe care le datoreaza ,eventual prin sechestrul bunurilor materiale  .

Pe plan  penal va putea fi,in orice caz,condamnat  de Tribunalul penal italian (competent deoarece este tribunalul din locul unde creditorul de drepturi  alimentare isi are domiciliul ). Probabil pedeapsa prevazuta la prima condamnare va fi suspendata ,dar daca este recidiv,va putea fi condamnat a doua oara,pierzand beneficiul suspendarii conditionale si in consecinta va putea fi pus sub urmarire prin Mandat de  Arest European.

Deci,chiar daca recuperarea sumelor din punct de vedere practic ar putea fi dificila ,totusi posibilitatea da a primi o condamnare penala si un mandat de arest , in general il fac pe debitor sa-si revizuiasca purtarea.

Infracţiunea de prostituţie în dreptul comparat

Reglementările juridice contemporane în domeniul prostituţiei feminine par mai rigide şi mai inflexibile decât acelea din Evul Mediu. Dacă până în sec. al XV-lea autorităţile priveau prostituţia ca pe „un rău necesar”, util pentru societate care trebuie tolerat pentru a nu genera alte conduite mult mai grave, autorităţile perioadei contemporane interzic complet, în unele ţări, prostituţia. De exemplu, în SUA, cu excepţia Nevadei, prostituţia feminină este interzisă.

In Romania prostituţia era pedepsita in cod penal vechi cu închisoare de la 3 luni la 3ani. Dar  Prin noul Cod Penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014, practicarea prostituţiei în România nu mai este considerată infracţiune, ci doar contravenţie, astfel că totusi amenzile vor continua să curgă. Totusi ramane pedepsit proxenetismul.

În ţări precum Germania, Olanda, Danemarca, prostituţia este acceptată cu condiţia să fie practicată în arii special desemnate iar profesionistele să plătească impozit.

Acceptată este şi în unele ţări asiatice ca Japonia şi Cambodgia. În Thailanda ea este interzisă, dar în această ţară există peste un milion de prostituate. În Japonia deşi există restricţii prostituţia este răspândită.

Astfel, Codul penal italian nu mai prevede această faptă ca infracţiune, prin urmare legea nu mai pedepseşte actele de prostituţie. Practic nu se pedepseşte fapta de prostituţie, ci doar acţiuni conexe prostituţiei şi anume:  faptele aceluia care induce, promovează, favorizează sau facilitează prostituarea unei persoane. Fapta este mai gravă atunci când este săvârşită de o persoană ce se prevalează de condiţia sa de autoritate publică. Pedeapsa este mai grea atunci când aceste acte se realizează asupra unui minor sau incapabil.

In Spania legea este asemenatoare cu cea italiana. De remarcat că legea spaniolă nu distinge după sexul persoanei, ci doar după vârstă şi capacitatea de exerciţiu sau stare psihică.

O viziune interesantă o oferă codul penal francez. Legislaţia franceză sancţionează un aşa zis comportament agresiv al prostituatelor, cum este racolarea clienţilor printr-o atitudine pe care o au în public şi care provoacă indignare. În Franţa legea manifestă o tendinţă de întărire a represiunii contra proxenetismului şi de indulgenţă pentru persoanele prostituate

În Codul penal chinez, prostituţia nu este incriminată, aceasta fiind practicată în mod liber ca o meserie. Proxenetismul însă, este prevăzut in codul penal.

Noua reglementare a prostituţiei din legislaţia suedeză, este o premieră pe plan european fiindcă nu pedepseşte prostituatele ci clienţii acestora. Guvernul suedez consideră că „nu este normal să fie pedepsite persoanele care oferă un serviciu sexual, din contră, ele trebuie ajutate să renunţe la acest mod de viaţă”.

În Statele Unite ale Americii, practicarea prostituţiei precum şi proxenetismul sunt interzise, excepţie făcând statul Nevada unde prostituţia este legalizată, fiind practicată în mod liber ca o profesie. Deşi în majoritatea statelor cei care sunt pedepsiţi sunt clienţii.

Legislaţia în vigoare în Olanda, atât prostituţia cât şi proxenetismul sunt profesii care se practică în mod liber. Prostituţia, în sine, este liberă dar este pusă sub controlul administraţiilor locale încercându-se instaurarea unui mai bun control sanitar al prostituatelor. Infracţiunea de proxenetism a fost suprimată printr-o lege intrată în vigoare la data da 1 octombrie 2000, exceptând situaţiile în care persoana care practică prostituţia este minoră.

În Elveţia, prostituţia se practică în mod liber, legiuitorul neincriminând această activitate, însă proxenetismul este incriminat în Codul penal, în Titlul 5, „Infracţiuni contra moralei” .

Surse: Lect. univ. dr. Vadineanu; , gandul . info