Accidentele de muncă ale lucrătorilor casnici: posibilitatea de a obține despăgubiri

Introducere

Lucrătorii casnici, cunoscuți în mod obișnuit ca menajere sau îngrijitori, joacă un rol esențial în societatea contemporană, asigurând îngrijire familiilor, persoanelor în vârstă și celor care necesită asistență. Cu toate acestea, în ciuda importanței acestor lucrători, tema accidentelor la locul de muncă și responsabilitățile angajatorului în caz de accident rămâne adesea neglijată. Prezentul articol își propune să analizeze în detaliu aspectele legate de responsabilitatea angajatorului în cazul accidentelor de muncă ale lucrătorilor casnici, concentrându-se pe posibilitățile de despăgubire acordate acestor lucrători.

Definiția accidentului de muncă

Conform articolului 2 din Decretul Legislativ nr. 81/2008 privind Securitatea și Sănătatea în Muncă, accidentul de muncă este orice eveniment traumatic care are loc în timpul muncii și care are ca rezultat decesul, vătămarea corporală sau o afecțiune. În cazul lucrătorilor casnici, accidentul poate apărea în timpul desfășurării sarcinilor zilnice, cum ar fi curățarea locuinței, îngrijirea persoanelor sau pregătirea meselor.

În mod specific, pentru lucrătorii casnici, este esențial să înțelegem criteriile pentru calificarea unui eveniment drept accident de muncă și modul în care aceste accidente diferă față de cele din alte sectoare. Cazurile sunt variate și pot include, de exemplu, căderi accidentale, vătămări provocate de utilizarea electrocasnicelor, expunerea la substanțe chimice sau eforturi fizice excesive.

Asigurarea obligatorie și protecția INAIL pentru lucrătorii casnici

Lucrătorii casnici, la fel ca ceilalți lucrători, sunt protejați de INAIL (Institutul Național de Asigurare împotriva Accidentelor de Muncă). Asigurarea INAIL este obligatorie și pentru menajere și îngrijitori, cu condiția ca aceștia să lucreze mai mult de 8 ore săptămânal pentru același angajator.

În cazul unui accident de muncă, lucrătorul casnic are dreptul să primească beneficii economice și asistență medicală direct de la INAIL. Totuși, asigurarea INAIL nu acoperă toate tipurile de daune. Există situații în care lucrătorul poate solicita despăgubiri direct de la angajator, în cazul în care acesta din urmă este considerat responsabil pentru neglijență sau nerespectarea normelor de securitate.

Responsabilitatea angajatorului

Conform articolului 2087 din Codul Civil, angajatorul are obligația de a proteja integritatea fizică și morală a lucrătorilor, adoptând toate măsurile necesare pentru a preveni accidentele de muncă. Deși mediul domestic nu este supus acelorași reglementări stricte prevăzute pentru companii, angajatorul casnic este totuși obligat să asigure condiții de securitate adecvate pentru a evita rănirea lucrătorilor.

De exemplu, dacă lucrătorul casnic este chemat să lucreze într-un mediu potențial periculos, cum ar fi o locuință aflată în renovare sau în prezența unor electrocasnice defecte, angajatorul are obligația de a-l informa cu privire la riscuri și de a-i furniza instrumentele necesare pentru protecția sa.

Angajatorul poate fi considerat responsabil în cazul în care nu adoptă astfel de măsuri de precauție, iar în aceste circumstanțe, lucrătorul casnic ar avea dreptul la despăgubiri pentru daunele suferite.

Când poate angajatorul să fie obligat să răspundă pentru daune?

Jurisprudența italiană a clarificat în numeroase ocazii criteriile pentru stabilirea responsabilității angajatorului în cazurile de accidente de muncă. Pentru ca un lucrător casnic să poată obține despăgubiri direct de la angajator, este necesar să se demonstreze că accidentul a avut loc din cauza unei culpe a angajatorului. Aceasta poate include:

Lipsa adoptării măsurilor de siguranță adecvate;

Lipsa întreținerii sau reparării echipamentelor sau a structurilor;

Absența unor instrucțiuni clare și adecvate cu privire la riscurile legate de activitățile casnice;

Încălcarea normelor contractuale sau legale privind protecția lucrătorilor.

Articolul 2043 din Codul Civil, care reglementează răspunderea delictuală pentru fapte ilicite, poate fi aplicat în astfel de circumstanțe. Cu alte cuvinte, angajatorul poate fi obligat să despăgubească daunele dacă se demonstrează că accidentul a fost cauzat de neglijența sau omisiunea sa.

Un exemplu ar putea fi cel al unei îngrijitoare care suferă un accident din cauza unei scări prost întreținute sau al unei menajere care se rănește folosind un electrocasnic defect. Dacă se demonstrează că angajatorul era conștient de risc și nu a luat măsuri pentru a-l elimina sau reduce, acesta va fi responsabil pentru daună.

Sarcina probei și despăgubirea daunelor

Lucrătorul casnic care intenționează să solicite despăgubiri trebuie să facă dovada că accidentul a fost cauzat de conduita neglijentă a angajatorului. Acest lucru poate include mărturii, documentație fotografică a locului de muncă, rapoarte medicale și, dacă este necesar, expertize tehnice privind instrumentele sau condițiile care au dus la accident.

Despăgubirea poate include mai multe categorii de daune, printre care:

Daune biologice, pentru consecințele fizice și psihice suferite;

Daune morale, pentru suferința îndurată;

Daune patrimoniale, pentru pierderea câștigului din cauza incapacității temporare sau permanente.

În cazul decesului lucrătorului în urma unui accident, rudele acestuia pot iniția o acțiune în justiție pentru a obține despăgubiri pentru pierderea unui membru de familie, conform articolului 2043 c.c. și normelor speciale aplicabile.

Raportul dintre despăgubire și indemnizația INAIL

Un aspect important de luat în considerare este relația dintre indemnizația acordată de INAIL și despăgubirea daunelor solicitată angajatorului. Deși indemnizația INAIL reprezintă o formă automată de protecție pentru lucrătorul accidentat, despăgubirea daunelor de către angajator poate fi solicitată suplimentar, cu condiția ca lucrătorul să poată demonstra culpa acestuia.

Este important de menționat că indemnizația INAIL nu acoperă în întregime toate daunele suferite de lucrător. De exemplu, INAIL oferă o prestație pentru daunele biologice permanente, dar nu acoperă daunele morale sau pierderea câștigurilor care nu rezultă direct din incapacitatea temporară. Prin urmare, în unele cazuri, lucrătorul poate avea un interes legitim în solicitarea unor despăgubiri suplimentare.

Rolul jurisprudenței

Curtea de Casație italiană a confirmat în repetate rânduri principiul conform căruia angajatorul este responsabil pentru siguranța lucrătorului, chiar și în contextul domestic. De exemplu, Curtea de Casație a clarificat că „obligația de siguranță impusă angajatorului, conform art. 2087 c.c., nu este o obligație de rezultat, ci o obligație de mijloace, în sensul că angajatorul trebuie să adopte toate măsurile adecvate, în funcție de specificul muncii, experiență și tehnică, pentru a proteja integritatea psihofizică a angajaților săi” (Cass. nr. 6326/2011).

În contextul lucrătorilor casnici, aceste principii sunt aplicabile cu adaptările necesare, recunoscând că, deși este vorba de un mediu privat, există totuși o obligație de protecție față de lucrător.

Concluzii

Accidentele de muncă în contextul domestic reprezintă o temă complexă și adesea subevaluată. Deși protecția oferită de INAIL este esențială, există numeroase situații în care lucrătorul casnic poate solicita despăgubiri direct de la angajator, în special atunci când accidentul este cauzat de o conduită neglijentă sau imprudentă a acestuia.

Este esențial ca angajatorii casnici să înțeleagă responsabilitățile lor și ca lucrătorii să fie conștienți de drepturile lor, astfel încât să se poată proteja adecvat în caz de accident.